Cercetarea și dezvoltarea în științe sociale și umaniste implică investigații sistematice, creative și inovatoare asupra comportamentului uman, culturii și societății, care pot influența politicile publice, tranzițiile tehnologice și alte provocări globale complexe. Acest domeniu include discipline precum economia, sociologia, psihologia, istoria și dreptul. Deși dezvoltarea experimentală este mai puțin semnificativă pentru științele umaniste, aceasta se aplică științelor sociale ca fiind crearea și testarea unor programe operaționale pentru a transpune cunoștințele în practică.

Aspecte cheie ale cercetării și dezvoltării în științe sociale și umaniste

• Natura interdisciplinară: Cercetarea în în științe sociale și umaniste este adesea integrată cu alte domenii, cum ar fi științele naturale și ingineria, pentru a aborda probleme multiple, cum ar fi schimbările climatice, pregătirea pentru sănătatea publică și tranzițiile digitale.

• Concentrare pe impactul societal: Cercetarea și dezvoltarea în științe sociale și umaniste își propune să îmbunătățească bunăstarea societății prin abordarea unor probleme precum inegalitatea, guvernarea democratică, patrimoniul cultural și drepturile omului.

• Considerații metodologice: Deși respectă criteriile generale ale cercetării și dezvoltării de a fi inovatoare, creativă, incertă, sistematică și transferabilă, cercetătorii din acest domeniu pun accent pe noutate și incertitudine pentru a o diferenția de cercetarea de rutină, conform Manualului Frascati al OCDE.
• Exemple de activități de cercetare și dezvoltare: Acestea includ efectuarea de cercetări demografice, economice și educaționale, precum și dezvoltarea și evaluarea programelor care transpun în practică rezultatele cercetării. Un exemplu este un proiect de cercetare despre film și frontiere care utilizează realizarea de filme participative pentru a înțelege experiențele locale.

• Sprijin și finanțare: Multe guverne și organizații, precum Comisia Europeană prin intermediul Horizon Europe, oferă resurse semnificative pentru cercetarea în științe sociale și sănătate, pentru a răspunde nevoilor societale. Unele țări permit, de asemenea, cercetarea și dezvoltarea în științe sociale și sănătate în cadrul programelor lor de credit fiscal pentru cercetare și dezvoltare.

INOVARE ÎN ŞTIINŢELE SOCIALE ŞI UMANISTE

Inovația în științele sociale și umaniste implică generarea de noi practici sociale, aplicarea cercetării pentru a modela politici și tehnologie, cât și transformarea comunităților. Exemplele includ crearea de noi instrumente sau metodologii, oferirea de servicii de consultanță, înființarea de întreprinderi sociale și influențarea politicilor prin intermediul rezultatelor cercetării. Inovația în aceste domenii se concentrează pe crearea de soluții centrate pe om și pe îmbunătățirea calității vieții prin satisfacerea nevoilor sociale în moduri mai bune.

Forme de inovare

• Cercetare-acțiune: Cercetătorii colaborează cu organizații sau comunități pentru a implementa noi practici și a rezolva probleme din lumea reală.

• Influența politicilor: Rezultatele cercetării sunt utilizate pentru a informa și modela noi legislații, politici și programe în beneficiul societății.

• Dezvoltare metodologică: Crearea de noi instrumente, metodologii sau cadre de cercetare care pot fi aplicate pentru a rezolva probleme sau a genera noi perspective.

• Întreprindere socială: Înființarea unei întreprinderi sociale sau a unei organizații caritabile pentru a aborda o nevoie socială, utilizând cercetarea pentru a crea o soluție durabilă.

• Consultanță și servicii: Oferirea de expertiză organizațiilor publice sau private pe baza cercetării pentru a le ajuta să își îmbunătățească practicile sau produsele.

• Proprietate intelectuală: Dezvoltarea și licențierea de inovații, cum ar fi noi instrumente sau metodologii care au valoare comercială sau socială.

Concepte cheie

• Inovație socială: Crearea de noi practici sociale, cum ar fi în condițiile de muncă, educație sau dezvoltare comunitară, care răspund mai eficient nevoilor sociale.

• Valorificarea cunoștințelor: Procesul de traducere a cercetării din științele sociale și umaniste în beneficii societale și economice tangibile.

• Soluții centrate pe om: Un obiectiv cheie este dezvoltarea de inovații concepute în jurul nevoilor, experiențelor și perspectivelor umane.

Integrarea cu alte domenii

• Abordare multidisciplinară: Inovația este îmbunătățită prin integrarea cercetării în științe sociale și umaniste cu științele naturii și dezvoltările tehnologice pentru o abordare mai holistică.

• Rezolvarea holistică a problemelor: Combinarea perspectivelor din toate disciplinele poate duce la soluții mai eficiente și inovatoare pentru provocări globale complexe.

PROIECTE NAŢIONALE